Icoană din ceară Serafim de Sarov

Icoana din ceară de albine este realizată manual, cu mare atenție la detalii. Sfântul Serafim este înfățișat în veșmânt monahal, într-o postură de rugăciune caracteristică iconografiei sale.

Sfântul Cuvios Serafim de Sarov

Cuviosul Serafim de Sarov - este un sfânt rus din sec. al XVIII-lea, care este venerat în special în Grecia, unde se păstrează o parte din sfintele sale moaște.

Sfântul Serafim, în lume Prohor, s-a născut în anul 1759 în orașul Kursk, într-o familie de părinți evlavioși. Încă de la o vârstă fragedă s-a observat că acesta era un copil înzestrat. La vârsta de zece ani s-a îmbolnăvit grav, dar a fost vindecat în mod miraculos prin harul Maicii Domnului. La o vârstă fragedă, Prohor a decis să devină călugăr la mănăstirea Sarov din provincia Tambov; în 1786, după opt ani de noviciat, a acceptat monahismul cu numele Serafim.

A fost hirotonit ierodiacon și apoi preot. Având o înclinație spre singurătate, sfântul, cu binecuvântarea starețului, a decis să se retragă în pădurea Sarov, la cinci km de mănăstire, unde a trăit timp de cincisprezece ani în deplină singurătate, în post strict și rugăciune neîncetată, studiind Cuvântul lui Dumnezeu și muncind fizic. Urcându-se pe o stâncă și ridicându-și mâinile spre cer, s-a rugat: "Doamne, ai milă de mine, păcătosul!". În 1810 s-a întors la mănăstire, dar chiar și acolo a intrat în izolare și a respectat o asceză strictă până în 1825. Apoi s-a dedicat slujirii și mângâierii aproapelui său. Salutul său către pelerini suna astfel: "Hristos a Înviat, bucuria mea!".

Sfântul s-a odihnit liniștit pe 2 ianuarie 1833. Frații l-au găsit în veșminte albe, îngenuncheat în fața unei icoane a Maicii Domnului, cu capul descoperit și cu o cruce de bronz la gât. La început, călugării au crezut chiar că pur și simplu a adormit.

Sfintele moaște ale lui Serafim de Sarov sunt păstrate în Mănăstirea Diveevo. Zilele sale comemorative sunt sărbătorite la 2 (15) ianuarie și 19 iulie (1 august).